Cea mai frecventă nedumerire legată de sărbătorile ortodoxe, explicată de la cauza ei astronomică până la felul în care se vede astăzi în calendar.
Dacă ați auzit că „Sfântul Nicolae e pe 6 decembrie, dar la unii e pe 19", nu e o greșeală și nici o dispută recentă. Este diferența dintre două moduri de a măsura anul, iar distanța dintre ele este astăzi de 13 zile. Ca să înțelegem de unde vine, trebuie să mergem înapoi cu două mii de ani.
Calendarul iulian, introdus de Iulius Cezar în anul 46 î.Hr., socotește anul ca având 365 de zile și un sfert. Anul tropic real — timpul în care Pământul face un ocol complet în jurul Soarelui — este însă cu aproximativ 11 minute și 14 secunde mai scurt.
Unsprezece minute pe an par neînsemnate. Dar se adună. La fiecare 128 de ani se strânge o zi întreagă de eroare, iar în cele aproape șaisprezece secole care au trecut de la Sinodul de la Niceea până în epoca modernă, decalajul a ajuns la mai bine de o săptămână.
Consecința practică nu era una teoretică. Echinocțiul de primăvară — reperul după care se calculează data Paștelui — se îndepărta tot mai mult de 21 martie, ziua la care fusese fixat la Niceea, în anul 325. Sărbătoarea Învierii aluneca încet spre vară.
În octombrie 1582, papa Grigore al XIII-lea a promulgat calendarul care avea să-i poarte numele. Corectarea a fost bruscă și eficientă: după 4 octombrie 1582 a urmat direct 15 octombrie, ștergând dintr-o dată cele zece zile acumulate. Pentru viitor, regula anilor bisecți a fost rafinată — anii divizibili cu 100 nu mai sunt bisecți, cu excepția celor divizibili cu 400.
Bisericile Ortodoxe nu au urmat schimbarea. Motivele au fost în parte practice, în parte ținând de faptul că îndreptarea venea de la Roma, într-o vreme de tensiune între Răsărit și Apus. Astfel, timp de încă aproape trei secole și jumătate, lumea ortodoxă a rămas pe socoteala iuliană.
Schimbarea a venit târziu și pe jumătate. În 1923, un congres pan-ortodox ținut la Constantinopol a propus adoptarea unui calendar iulian îndreptat, alcătuit de astronomul sârb Milutin Milanković. Formula lui este chiar mai exactă decât cea gregoriană, deși cele două coincid în practică până în anul 2800.
Biserica Ortodoxă Română a primit noua socoteală în toamna anului 1924. Trecerea s-a făcut prin sărirea a treisprezece zile: după 1 octombrie 1924 a urmat 14 octombrie. Statul român făcuse deja pasul în 1919, pentru calendarul civil, așa că schimbarea a apropiat cele două socoteli.
Schimbarea nu a fost primită de toți. O parte dintre credincioși și dintre monahi au socotit că îndreptarea calendarului rupe legătura cu rânduiala primită din vechime și au continuat să țină vechea socoteală. Din această despărțire s-a format în România mișcarea cunoscută drept stilistă, cu centrul la mănăstirea Slătioara.
Comunități pe stil vechi există și astăzi, în special în Moldova și Bucovina, și își serbează praznicele cu treisprezece zile mai târziu decât restul Bisericii Ortodoxe Române.
| Sărbătoarea | Stil nou | Stil vechi |
|---|---|---|
| Nașterea Domnului | 25 decembrie | 7 ianuarie |
| Bobotează | 6 ianuarie | 19 ianuarie |
| Sfântul Ierarh Nicolae | 6 decembrie | 19 decembrie |
| Buna Vestire | 25 martie | 7 aprilie |
| Sfântul Gheorghe | 23 aprilie | 6 mai |
| Adormirea Maicii Domnului | 15 august | 28 august |
| Sfântul Dumitru | 26 octombrie | 8 noiembrie |
Regula de conversie este simplă: se adaugă 13 zile la data pe stil vechi. Pentru cine vrea să vadă direct cum arată anul curent pe stilul nou, cu praznicele, posturile și data Învierii la locul lor, un calendar ortodox pe 2026 le are pe toate așezate lună cu lună.
| Stil nou (iulian îndreptat) | Stil vechi (iulian) |
|---|---|
| România | Rusia |
| Grecia | Serbia |
| Bulgaria | Georgia |
| Constantinopol | Ierusalim |
| Antiohia | Polonia |
| Cipru | Muntele Athos |
Împărțirea nu urmează granițele naționale în mod strict. Muntele Athos, deși se află pe teritoriul Greciei — care a trecut la stilul nou — a rămas pe vechea socoteală, ca semn al continuității monahale.
Cele treisprezece zile nu sunt o constantă. Fiindcă anul 2100 nu este bisect în calendarul gregorian și în cel iulian îndreptat, dar este bisect în cel iulian, decalajul va crește la 14 zile începând cu 1 martie 2100.
Pentru cine face socoteli acum, regula celor 13 zile rămâne valabilă tot secolul. Cine convertește date istorice dinainte de 1900 trebuie însă să fie atent: în secolul al XIX-lea diferența era de 12 zile, iar în cel de-al XVIII-lea de 11.